Entrevista:

per M. Elena Carné
  •  
  •  

     

    Tres poemes de Montserrat Abelló traduïts al romanès

     

    ma rom

    Neus Grandia - www.neusgrandia.com

     

     

     

     

     

    RES NO OMPLE

     

    Res no omple
    el buit d’aquesta estança.
    El llit ple de coixins
    on ja no dorm
    ningú.

     

    Sols ombres ocupen
    el lloc on abans jeies,
    i els records es perden
    entre els llençols plegats
    damunt de la cadira.

     

    Ens neguem a aceptar
    la veritat més clara.
    I ens aferrem, obtusos,
    a falsedats   gairebé
    obscenes.

     

     

    NIMIC NU UMPLE
     
    Nimic nu umple
    golul din încăperea aceasta.
    Patul plin de perne
    în care-acum nu mai doarme
    nimeni.
     
    Doar umbre ocupă
    locul unde te culcai înainte
    se pierd amintirile
    printre cearşafurile împăturite
    pe scaun.
     
    Refuzăm s-acceptăm
    Adevărul atât de clar.
    Ne-agăţăm, opaci,
    de amăgiri aproape
    obscene.

     

    (De Memòria de tu i de mi, 2006)

     

     

    PLAER DE VIURE

     

    Plaer de viure, d’estar
    asseguda i contemplar
    com cau la tarda.

     

    Tarda d’un gris lluminós
    ara que el dia s’allarga.
    I ser feliç com Epicur

     

    amb el poc que vull
    al meu abast.
    I, en no esperar

     

    ja res d’un més enllà,
    no tenir de la vida
    ni de la mort.

     

    PLĂCEREA DE-A TRĂI
     
    Plăcerea de-a trăi, de-a sta
    şi-a privi
    cum cade înserarea.
     
    Înserare de-un gri luminos
    acum când ziua creşte.
    Şi de-a fi fericită ca Epicur
     
    cu puţinul ce mi-l doresc
    la-ndemână
    Fără s-aştept
     
    Nimic altceva,
    Fără teamă de viaţă
    Fără teamă de moarte.


    (De Memòria de tu i de mi, 2006)

     

    audio/mp3 logoAquest cos que ara veieu

    recitat per Cinta Massip

    mp3

    AQUEST COS QUE ARA VEIEU

     

    Aquest cos que ara veieu
    vell i decrèpit té el valor
    d’un vell pergamí.

     

    Mireu les mans i els dits
    que es mouen pel teclat
    inquiets   buscant plasmar
    amb lletra més clara
    pensaments encara
    fugissers.

     

    I els ulls interrogants
    i la boca que ha perdut
    el seu esclat.   I tanmateix
    no deixa   d’estimar.

     

    Amb la pàtina sempre
    present d’aquest desig intens
    del voler ser   prop vostre.

     

     

    TRUPUL PE CARE-ACUM ÎL VEDEŢI

    Trupul pe care-acum îl vedeţi
    Bătrân, decrepit, are valoarea
    unui vechi pergament.
     
    Priviţi mâinile, degetele
    ce se mişcă neliniştite pe tastatură
    încercând să dea formă
    în cel mai limpede scris
    unor gânduri încă
    fugare.
     
    Ochii întrebători
    gura ce şi-a pierdut
    însufleţirea. Şi totuşi
    n-a încetat să iubească.
     
    Cu patina mereu
    prezentă a dorinţei intense
    de-a fi lângă voi.

     
    (De Memòria de tu i de mi, 2006)

     

    Traducció: Jana Matei

     

     

    happy birthday